Sănătate, emoţie, relaţionare umană şi performanţă crescută. Iată câteva dintre beneficiile râsului. Beneficii în sănătate: Stimulează imunitatea – previne apariţia bolilor şi ajută la vindecarea sau ameliorarea acestora. Reduce durerea – creşte nivelul de oxitocină din corp. Diminuează hormonii de stres prin reducerea cu 28% a nivelului de cortizol din organism. Relaxează muşchii – oxigenează […]
Cum noţiunea de inovaţie mi se pare foarte puţin abordată în România, voi încerca să dezvolt subiectul explicând ce este, unde se poate naşte şi de ce este ea importantă. Să ne întrebăm deci, ce este inovaţia ? Făcând un scurt brainstorming, găsim câteva cuvinte ce ne pot servi drept chei de intrare în subiect: […]
De ceva vreme vroiam să dau singur o tură noaptea pe munte, să văd ce presupune. Mult timp ideea a stat în stand-by, aştepând un context un pic nebunesc. Aşa funcţionez eu, nu-mi găsesc motivaţia decât după ce încep o acţiune. Abia atunci când sunt cu totul în mijlocul unei experienţe îmi dau seama cât […]
Weekendul ăsta am fost la ZAT de Montpellier şi am stat la foc în mijlocul oraşului, căutând poveşti ascunse încriptate în vase cu jăratec. Ştiam de ZAT de la directorul de master, Luc Gwiazdzinski, care ne-a vorbit despre acest festival de artă urbană de multe ori de-a lungul anului. Apoi, în martie, am avut ocazia […]
De sus, de la tribună, curg râuri de înflăcărare. Udă leoarcă, mulţimea e cuprinsă de frisoane de entuziasm. Cu toţii-ncep să-noate, într-un singur ritm. De sus, de la tribună, priviri înflăcarate ţintesc pe cei mai vrednici dintre oameni. Împietrită, mulţimea plânge, sperând că lacrimile vor mai înmuia ceva. Din mijlocul mulţimii, 12 tribune se înalţă. […]
Tura asta, amânată deja de vreo două ori, trebuia să se întâmple. Ştiind cât de nespectaculos e drumul ce coboară de la Predeal pe Valea Azugii, aveam mai degrabă anti-aşteptări. Nici nu avea cum să fie altfel, căci ultima oară când am trecut pe aici am crezut că fac hipotermie în urma unei grindini căzută […]
Ne-am oprit într-o cotitură a potecii, de unde râul se vedea bine. Era un moment dinăla, greu de descris, cu vânt, copaci şi apă. Apoi mai eram şi noi, în primul rând la singurul concert care mă face să tremur. O vreme am tăcut amândoi, absorbiţi de trăiri. – Ce-a fost cel mai greu ? […]
… însă se întâmplă altceva; amintirile vin lipsite de el și sunt pe deplin golite de vreo tonalitate afectivă. Privesc din spatele geamului ăstuia care e prezentul și, deși în pura obiectivitate a evenimentelor, ele se încadrează la fericire sau la suferință, nu le pot resimți. Uite, o duminică de lapte, cu geamul din dormitor […]
Poezia singurătății mele era atât de perfect scrisă încât nu mai încăpea nimeni în ea. deseori nici eu nici apa nici sorii pe care-i beam. târziu în zorii pielii mele sticlea sângele altora. nu mai puteam fi eu fiindcă știam să fiu ei mai bine decât erau ei altcineva. Orchestra asta a lor se acorda […]
Eu – știam – eram incapabil să mă îndosariez. Nici n-aș fi obținut nimic. Era de neocolit să mă mint. Femeia care mă acuzase că am pistrui vorbea despre mine astfel și numai astfel: – Depind de un om care e bolnăvior, așa ca mine. E un om bun, dar bolnăvior. Și eram de o […]