Publicitate

S-A TERMINAT ! Iohannis NU MAI POATE FACE NIMIC ! Romania, PUSA IN FATA FAPTULUI IMPLINIT

S-A TERMINAT ! Iohannis NU MAI POATE FACE NIMIC ! Romania, PUSA IN FATA FAPTULUI IMPLINIT
Publicitate

S-A TERMINAT ! Iohannis NU MAI POATE FACE NIMIC ! Romania, PUSA IN FATA FAPTULUI IMPLINIT

Ieşirea în decorul unei pensii cât un salariu de bancher a generalului-locotenent Florian Coldea a fost anunţată astăzi sub forma unui scenariu siropos de serial sud-american. SRI ne-a transmis că nu s-a întâmplat nimic ilegal, nimic imoral, nimic nepermis de normele interne ale serviciului secret, iar Coldea a fost rugat de colegii săi să revină pe funcţia de prim-adjunct. Dar bravul general a fost împiedicat de „demnitatea şi onoarea” sa. S-a ţinut tare. Şi cu un imaginar „adio, Jose Armando” s-a cerut în rezervă. Cum putem traduce noi într-o lectură cât mai inocentă această poveste? Dacă generalul Coldea nu a greşit cu nimic, dar nici afirmaţiile lui Sebastian Ghiţă nu au fost respinse ca fiind false, poate că cei doi au mers în vacanţă ca nişte buni colegi de serviciu. Au ieşit ca nişte colegi la o bere. Mai scumpă aşa, ca-n Seychelles. Nu e nimic ilegal să ieşi la un grătar cu şefu`, fie el şi în Toscana, darmite la Cheia, nu? Dacă SRI ar fi vrut să joace ca la Hollywood, şi nu la Bollywood, ar fi trebuit să denunţe negru pe alb această nepermisă cârdăşie, cu dovezi cu tot, nu să o îmbălsămeze într-o onorabilă ieşire la pensie.

SRI încearcă cea mai onorabilă, dar şi cea mai des folosită de către sistemele de forţă ieşire din scenă pentru fostul său prim-adjunct: pensia. Nouă, celor care am privit cei 12 ani de ascensiune fulminantă şi decădere meteorică a acestui personaj, ni s-a servit o zeamă dulce care probabil ar provoca greţuri şi studiourilor de telenovele din America Latină.

Zice SRI că, în urma unei investigaţii „complexe, minuţioase”, care „a vizat toate aspectele”, s-a constatat că – Circulaţi, nu s-a întâmplat nimic. Decizia a fost luată, pe baza unui raport, de către Eduard Hellvig şi adjuncţii săi, adică de Biroul Executiv al SRI. „Nu au rezultat elemente care să se constituie în încălcări ale legii sau normelor interne în vigoare”, aşa că Florian a fost rugat să îşi pună la loc tresele de general şi să revină la loc în scaunul de prim-adjunct. Dar nu…

Şi aici ar fi trebuit o pauză publicitară sau măcar episodul doi, dar nu mai era timp, aşa că SRI ne-a dezvăluit deznodământul de îndată. „În cadrul aceleiaşi şedinţe”, ce credeţi, se afla şi prim-adjunctul SRI, suspendatul Florian Coldea. Şi el face parte, conform legii, din Biroul Executiv al SRI, care ia astfel de decizii la ananghie. Generalul a simţit un junghi provocat de „demnitatea şi onoarea militară” şi nu a vrut să afecteze activitatea SRI, astfel că a refuzat rugămintea colegilor săi. Şi s-a cerut afară. Moment în care, cu lacrimi în ochi, provocate de gândul că Florian este un bărbat atât de demn şi de onorabil , „după aproape 12 ani de când exercită această funcţie”, domnul director Hellvig i-a zis: fie, te du la pensie. Adio, Jose Armando…

Aţi lăcrimat? Şi eu, dar de râs. Şi un pic de nervi, ca la filmele acelea proaste, cu găuri majore de scenariu, în care privitorii se întreabă nervoşi – „bine băi şi cu ăla ce s-a întâmplat?”. Cu Sebastian Ghiţă, adică, cu inculpatul în patru dosare penale de corupţie, care a dispărut de o lună de zile din România, de sub nasul filajului poliţiştilor de la Operaţiuni Speciale.

Ce să înţelegem noi din această poveste livrată de SRI, cu zâne şi feţi-frumoşi, în care nimeni nu a mâncat usturoi, deci nici să pută nu are ce? Dacă nici Florian Coldea nu a încălcat legea sau normele interne ale SRI, dar nici Sebastian Ghiţă nu a minţit sau a prezentat dovezi false legate de Coldea, prin mesajele sale livrate episodic la televiziunea pe care o controlează, nu sunt prea multe posibilităţi logice.

Una, în acord cu basmul frumos parfumat al SRI, ar fi că Florian Coldea, ca un dârz soldat operativ al serviciului secret, care s-a luptat cu teroriştii în colaborare cu „partenerii străini” ai serviciului (vezi CV), a luat obiectivul în mână (pe Sebastian Ghiţă), şi-a băgat şi nevasta în combinaţie, ca legenda să fie bine croită, şi s-a pus pe stors informaţii direct de la subiect. Adică l-a spionat pe Ghiţă corp la corp, pahar la pahar şi tacâm la tacâm în Seychelles, în Toscana sau la Disneyland. Sună bine.

Totuşi, la vremea respectivă Ghiţă era inculpat într-un dosar penal care a murit de bătrâneţe în instanţă – Tracia-Asesoft. Totuşi, unde aţi mai auzit ca un exponent atât de vizibil şi de expus la compromitere (contrafilaj, expunere publică), un membru al conducerii unui serviciu secret, să facă muncă operativă de agent? De ce ar fi fost nevoie de aşa ceva, când Ghiţă era în relaţii strânse cu SRI, în special din punct de vedere al afacerilor IT, dar şi de familie (din ce informaţii neverificate circulă)? SRI ştia ce afaceri face Ghiţă, pentru că cele mai multe contracte ale firmelor sale vizau infrastructura IT şi de comunicaţii a statului român. Ghiţă nu avea nevoie de o „infiltrare” şi cu atât mai puţin una din partea celui mai important militar din SRI.

O a doua explicaţie mi se pare mult mai simplă. Există vreo lege sau vreo normă internă care interzice unor colegi de muncă să meargă împreună în vacanţe sau să socializeze? Nu pot doi colegi, chiar dacă nu e prea deontologic să mergi cu şeful în vacanţă, să plece şi ei cu nevestele, ca băieţii, după posibilităţi, în Seychelles sau în Toscana, în câteva zile de concediu? Şi agenţii ăştia SRI sunt tot oameni, nu trăiesc în pustnicie. Mai ies şi ei la un grătar, la o ţuică. Aici, ei mai discută, mai pun ţara la cale, mai schimbă o opinie despre vreun contract, vreun dosar, vreun personaj politic. După caz. În astfel de cazuri, nu s-a încălcat nicio lege sau normă internă a serviciului.

Faptul că Sebastian Ghiţă, până la vârsta de 37 de ani, şi-a clădit pe cârca afacerilor cu statul un imperiu de firme în domeniul IT, controlate direct, apoi prin rude, prieteni sau foşti colegi, prin care a acaparat o mulţime de contracte importante de infrastructură IT cu statul, inclusiv cu SRI sau cu MAI, faptul că nicio instituţie de control sau de cercetare penală din România nu s-a atins de el şi de firmele sale până în 2015, ne poate duce cu gândul la o asemenea idee. Nu neapărat la ideea că Sebastian Ghiţă era angajat al SRI cu acte în regulă, dar că era un om atât de apropiat şi de strâns legat de acest serviciu secret, încât şeful operativ al acestei instituţii se simţea ca acasă în preajma sa.

Oricare ar fi adevărul, această apropiere nepermisă dintre un şef de serviciu secret şi un om de afaceri inculpat, un politician care pentru câţiva ani a decis, alături de un prim-ministru, cam tot ce mişcă în administraţia României, care derula sau plănuia la vremea pomenitelor vacanţe de prin ţările calde infracţiunile de care astăzi este acuzat de procurorii DNA, nu se poate numi altfel decât cârdăşie. Ea ar fi trebuit negată vehement şi dovedită ca fiind falsă negru pe alb, fără dubii, dacă SRI şi Florian Coldea ar fi vrut să îşi păstreze credibilitatea. Sau dacă ar fi avut posibilitatea. Dar o astfel de cârdăşie nu poate fi în niciun caz acoperită printr-o onorabilă ieşire la pensie.

loading...

Publicitate

Adauga si tu un comentariu!

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.