STIREA ANULUI IN ROMANIA ! Basescu, ARESTAT IN PARCAREA CARREFOUR !

STIREA ANULUI IN ROMANIA ! Basescu, ARESTAT IN PARCAREA CARREFOUR !

Când iese cu căruciorul plin din Carfur, Traian Băsescu emană bucurie. Este pensionatul care a prins loc în faţă la ajutoarele lui Vanghelie, minerul şi vagonetul cu cărbuni, elevul fugit de la ore cu jointul, vaporeanul care a trecut vama cu blugii şi carpetele neconfiscate. Pentru că Traian e un om complex. Este.

– Trăiţi, Dom Preşedinte, să trăiţi bine!

– Trăiesc, şi asta e bine! Hă, hă, hă.

– Felicitări, aţi dat-o pe literatură. Tare aia cu Klem şi Iohannis. Tot aşa, şi mergem la Nobelu pentru Feisbuc.

– Crezi că se uită ăştia şi la români?

– Ăsta e trendul. Trebuie să dea şi la româno-americani. Dacă a luat Nobelul până şi Bob Dylan  pentru cantecul ăla “oral în vânt”, cum se spune în public, de dumneavoastră o să se roage să-l primiţi.

– Ştii cumva dacă Nobelul îţi dă şi imunitate? Ăştia vor să mă aresteze. Hă.

– Cine?

– Kovesi şi Coldea.

– Şi Iohannis?

– Pe Iohannis după alegeri. Pentru Black Cube. Pe mine acum, să n-ajung Prim-Ministru.

– Cum să vă aresteze, fără să vă consulte? Ăştia chiar sunt de capul lor?

–  Sunt, că eu i-am lăsat. Asta mă enervează. M-au trădat. Vor să-mi bage toată familia la pârnaie, să mă lase numai cu nevasta, hă hă hă.

– E o probă clară că v-au trădat. Şi cum acţionaţi?

– Mă imbăt. Azi dimineaţă m-am îmbătat cu parfum. Am mirosit parfumul Elenei. De nervi, am plecat la Carfur.

– Ce faceţi aici?

– Împing căruciorul şi vorbesc singur printre rânduri: “Domnu’ Coldea, doamna Kovesi, se poate să-mi faceţi mie una ca asta, după patruzeci de ani de serviciu public? Să mă faceţi penal, când acest cuvânt a fost inventat de mine pentru ticăloşii de parlamentari şi varani care au votat suspendarea mea în 2007 şi 2012? Nu voi le-aţi făcut dosare şi i-aţi şi condamnat? Binemeritat. Credeţi că am uitat cum a fost?”

– Se ştie cum a fost cu statul de drept.

– Asta le spun şi eu. Cand ajung în faţa raftului cu borcane de sparanghel în saramură, nu mă mai pot reţine şi îi spun: “Domnu’ Florin, eu am creat Sistemul, nu dumneata. Erai locotenent şi ţi-am dat patru stele de general. Câte vroiai, 27 ca la UE? Ţi-am ţinut spatele, când ţi-ai băgat acoperiţii unde erau salariile mai mari şi doctoratele mai multe. La restul am închis ochiul, să nu mă enervez. La dosare nu, hă-hă-hă!

– Oamenii răi zic că aţi plecat de la Cotroceni cu trei tiruri de dosare în buzunarul de CD-uri de la batistă.

– N-am nevoie de cedeuri. Mi-au trecut toate prin faţa ochiului. Le am la calculator, în cap. De aici nu se şterg. Memoria nu mă trădează ca tine, domnu General, îi spun borcanului de sparanghel când îl iau în mână: cred că eşti expirat, ai stat prea mult pe funcţie. Îmi vine să-l las din mână, să se spargă de ciment. Să mă răcoresc. Mă gândesc la Elena, care m-a avertizat şi n-am ascultat-o, şi mă duc la raftul cu gogonele în bulion: Doamna Kovesi, ai arestat-o abuziv pe Elena, pentru că te-a pus la masa din spate, de lângă bucătărie la recepţiile din Cotroceni. N-aveai tocuri, de-aia te-a pus acolo. Stricai pozele dacă te băgai în faţă, Wonder Woman ce eşti! De răzbunare ai arestat-o. Pun cinci-şase borcane de gogonele în coş, să le sparg deseară când mă îmbăt cu mirosul Ei de parfum. E ziua mea şi o petrec în familie.

– Profit de ocazie să vă urez mulţi ani sănătoşi. Să trăiţi bine!

– Numai bine nu-mi e acum. După cincizeci de ani de serviciu în slujba patriei, umblu prin carfururi cu membrii PMP ca să strângem semnături, să schimbăm Sistemul.

– Dar cu Sistemul ce aveţi? Că dumneavoastră l-aţi creat, cum bine ziceaţi. Oameni şi ei. V-au slujit cu credinţă.

– Am, că nu-mi mai raportează. Mă umplu de nervi. Mai ales ăştia doi, cucuveaua şi cucuvoiul. După ce mă pun Prim Ministru îi chem în fiecare zi la mine, el în cizme cu două numere mai mici, ea pe tocuri. Îi ţin în picioare şi le spun: turnaţi! Ea o să înceapă: Sunt Codruţa Kovesi şi am trădat. Pot să torn? Şi o să-mi toarne un vin alb, în timp ce îmi va mărturisi cum a torturat martorii ca s-o denunţe pe Elena. El o să continue: M-aţi făcut general şi drept mulţumire v-am trădat. V-am ascultat pe mandat de siguranţă naţională, când vorbeaţi singur în Carfur, printre rânduri. Pot să torn? Şi o să-mi facă un şpriţ călduţ, pe care o să-l refuz.

– Bine faceţi, e mult mai plăcut cu parfum.

– Da. După aceea, îi bag în direct la România TV la B1 TV şi la Taraf TV, să povestească ea ce căuta în vie la Sebi cu Ponta şi el ce căuta la ea.

–  Adică e pe bune ce se zice?

– Dacă zice Cristoiu e pe bune.

– Şi cu preşedintele Iohannis ce o să faceţi?

– Dacă nu aprobă nominalizarea mea îi desfiinţez funcţia prin referendum, pe motiv că s-a opus unirii cu Moldova. Trădare a interesului naţional. Ca prim-ministru, nu mai am nevoie de el. Îl dau pe mâna Sistemului.

– Sistemul nu-l mai desfiinţaţi?

– Ba da, cum ajung prim ministru. Am promis şi mă ţin de cuvânt. După aia, îl înfiinţez la loc. Sistemul e ca marea, el te ridică, el te coboară. Parlamentul îl militarizez, ca să-l scap de penali. În felul ăsta nu mai au cum să mă demită.

– Dacă îmi permiteţi un comentariu, cred ca va fi o măsură bine primită de către votanţi şi de către partenerii noştri strategici.

– Şi ăştia m-au trădat. Votanţii. Alerg după ei prin carfur, să strâng o semnătură. Cum ajung prim-ministru, le tai salariile pe care le-a lungit Ponta şi Dragnea şi le spun că aşa mi-a cerut Iohannis. Hă. După o săptămână, dau ordonanţă de urgenţă şi le lungesc la loc, că am vorbit la UE. Să ţină minte că eu am fost cel ce le-a lungit salariile!

– Mega lovitură de imagine!

Cât am schimbat două vorbe, parcarea s-a umplut cu entuziaşti şi reporteri.

– E PMP aripa super market. Facem un flash mob, ne antrenăm pentru alegeri.

Am aşteptat până când preşedintele a pupat toţi copiii în selfie şi am jucat din prima:

– Dacă îmi permiteţi o sugestie, domnule preşedinte, de ce nu mergem peste ea la DNA? S-o luăm prin surprindere. Tot avem aici suporteri cât de un miting neautorizat.

A muşcat:

– De ziua mea, hă-hă-hă! Să ne arate doctoratul doamna procuror!

Şi uite asa, cu Traian şi PMP-ul în frunte, am plecat împingând victorioşi coşurile pline pe malul Damboviţei: Hai la DNA, că e ziua mea! Jos corupţia! Jos preţurile nesimţite!

Lumea, după noi, ca la urs. Unii cereau autografe şi îşi făceau selfie cu Traian. Alţii ne scuipau. Îi scuipam şi noi: Puie’n monta de cioloş pe tine ce eşti!

Din fiecare megaimaj pe lângă care treceam băieţii ni se alăturau cu cărucioare, banere, portavoci, lozinci: Sunt băsist şi nu sunt ghei, vreau familie în trei! Jos sistemul ticălos! De la Tisa pân’ la Nistru, noi va dăm un Prim Ministru!

Când am făcut stânga pe Ştirbei, am avut senzaţia că evenimentul ne scapă de sub control: din toate direcţiile, de la metrou, mulţimi de oameni cu cărucioare îngroşau coloana din urma noastră. Abia atunci am înţeles ce făcea de luni de zile Domnul Preşedinte Băsescu în undergroundul carfurului.

Odată ajunşi la DNA, poliţiştii au fraternizat. Televiziunile au intrat in breakingnews. De nicăieri, băieţii au apărut cu o cutie mare în forma de Black Cube, pe care nea Traian s-a căţărat ca piratul în abordaj:

– Procuror Laura Codruţa Kovesi, e ziua mea şi am venit la DNA. Fără mandat de aducere. Te invit afară, să-ţi arăt cazierul meu. E curat.

Nea Traian arăta foaia de hartie cu cazierul imaculat, în timp ce multimea entuziastă striga: Ieşi afară, cucuvea ordinară!

Am intervenit:

– Dacă îmi permiteţi, eu zic să mergem înăuntru. Oamenii sunt nervoşi.

Nu mi-a răspuns, pentru că uşa DNA-ului s-a deschis şi a apărut Gigi Becali, însoţit de Tomitanul şi treizeci de preoţi:

– Eu sunt Cavalerul Luminii care o apăra pe Prinţesa Laura a lui anticorupţia. Am sfinţit o biserică aici, în curte. Dacă plecaţi acasă, vorbesc cu Înalt Îndreptătoarea să vă dea nup până după post. Lui Ghiţă, nu! Haideţi, că stricaţi  spovedania acestor preacinstite feţe bisericeşti.

Galeria dinamovistă aflată în stradă l-a întâmpinat cum se obişnuieşteîin groapa câinilor, dar nu se poate descrie.

Nea Traian i-a răspuns live la B1TV:

– Ajung Prim Ministru şi e vai de steaua ta!

Atunci Gigi a trecut de partea mulţimii entuziaste împreună cu întreg clerul şi a început să împartă bancnote şi bonuri de masă.

Am crezut că e momentul potrivit să intrăm cu viitorul Prim Ministru în clădire, când uşa balconului s-a deschis: au apărut Ambasadorul Superman şi ambasadorul Ikea. Primul ni s-a adresat foarte înţepat:

– Avem o ceremonie cu medalii şi ne stricaţi filmarea! Întoarceţi-vă la locurile voastre, dacă nu vreţi să dau drumul la ruşi.

Traian Băsescu i-a răspuns tot live, pe feisbuc:

– Ai votat cu corupta Hillary. Eu am votat cu Donald. De acum încolo, Laura Codruţa îmi toarnă numai mie.

Înţelegând mesajul, cei prezenţi au scos şampania din coşurile de la carfur şi l-au stropit pe Superman până s-a înmuiat. L-a decorat  live la Digi 24 pe Domnul Preşedinte Traian Băsescu pentru contribuţia sa la victoria anticorupţiei împotriva poporului român.

Pe ambasadorul Ikea l-au luat la mobile nişte precupeţe din Obor,  neplătite la filmarea clipului.

M-am implicat personal şi l-am salvat pe acesta din bulionul în care intrase, după ce mi-a promis că, dacă renunţă Bob Dylan la Nobel, îl pune pe Traian al nostru pe listă.

De acoperiţii de la Hot Chiili Papers, Digi, Adevărul şi ceilalţi au avut grijă colegii lor.

-Sunt corupt cu doctorat, am audi de la stat! Ieşi afară, cucuvea ordinară! continuau să strige băsiştii.

Nişte parlamentari care tocmai ieşiseră povesteau lucruri groaznice despre tortura la care au fost supuşi ca să-l denunţe pe Traian. Intri om şi iesi liliac.

Deodată, cerul s-a întunecat. Păsări cenuşii cu aripi mari ieşeau pe ferestrele DNA-ului şi se învârteau deasupra noastră, mute, în zăngănit de cătuşe. Nu păreau ciori.

Cucuvelele! Atenţie la ochi şi la buzunare! a strigat un martor. “Doamne, apără şi păzeşte!” s-a auzit şi vocea Tomitanului.

Băsişti, dinamovişti şi toţi ceilalţi am înlemnit. Nu şi Traian. A scos sticluţa de la batistă, s-a parfumat discret şi a respirat adânc privind la cer.

– Asa mi-au luat-o şi pe Elena. Pentru ea, nu vă iert!

A plâns scurt, mai bine eu decât ea, a zis, apoi a intrat în marea cutie neagră Black Cube. În breakingnews.

După el, păsările. Mari şi cenuşii.

În noaptea glaciară care s-a lăsat peste noi se auzeau doar ţipetele scurte de satisfacţie ale bufniţelor şi cucuvelelor şi din când în când câtee un hăhăhă.

E clar, situaţia scăpase de sub control.

Am deschis ochii. Din marea cutie neagra zburau haine, poşete, curele, dresuri, pantofi.

– E Black Friday la Mall!

– Doamne ajută, a suspinat Tomitanul.

Când Traian Băsescu a ieşit din Breakingnews cu o cutie de pantofi sub braţ, mulţimea entuziaştilor l-a întâmpinat cu urale.

A închis Black Cube cu cheia pe care i-o va da lui Cristoiu. A privit în zare ca Humphrey Bogart în Casablanca şi a scos un pantof cu toc din cutie. L-a admirat lung, beat de inefabil. Ca un adevarat băsist ce Este.

Mi-am spus: uite cum poate evolua imprevizibil o zi începută atât de liniştit în parcare la carfur.

Am lăsat in grija unui coleg mulţimile entuziaste care cântau “Vrem corupţii înapoi, azi vă judecăm pe voi!, Vrem salar de procuror, pensie de judecator!”, în timp ce spărgeau borcanele şi sticlele de la carfur şi am luat tuaregul până la frizerie. Dragnea plecase nebărbierit.

La pădure, mă aşteptau Big brother Hellvig şi Big nephew Sebi:

– Trăiţi, Big Dick Florin Brother undercover! L-aţi făcut şi pe Pirat?

– Negativ! L-am dus până la DNA cu băieţii cu cărucioarele. Când să-l băgăm înăuntru, gherlă. Dacă ajunge Prim Ministru cum se lăuda, ne face de tot sparanghelul!

– Mai nasol e că la Ambasadă nu mai răspunde nimeni la telefon. Au votat toţi cu Hillary. Ce facem?

– Jucăm de acum pe tot terenul: eu la frizerie, Sebi cu Ponta, Edi cu Iohannis. De Traian mă ocup tot eu.

– Şi cucuveaua?

– La Black Cube, cu tot cu doctorat.

– La alegeri cum mergem?

– Dăm cu zarul. Cine câştigă, ăla e şeful!

loading...

Adauga si tu un comentariu!

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.