Aurora boreală sau fericirea supremă

Tocmai ce reușisem să adorm și să scap de senzația că la fiecare val care se sparge va intra apă-n cort când mă trezește Anton, care era deja afară, și-mi spune: “hai să vezi stelele”. Nu prea aveam chef, dar fie, oricum nu eram în cel mai adânc somn.

Deschid fermoarul de la cort de pe partea mea și scot întâi capul, așa, de control, ca să văd dacă merită să părăsesc cu totul sacul meu călduros. După un “oaau” inevitabil concluzionez că da, merită.

Citește și despre: Concediul de 3 zile din Oslo

Eram doar noi doi și cortul nostru portocaliu pe o plajă pustie, în toiul nopții. Am fost nevoiți să campăm aici, în a doua noapte din traseul nostru prin Peninsula Snaefellsnes. Conform ghidului pe care îl urmăream ar fi trebuit să găsim o zonă mai ok – nu ne așteptam la cine știe ce, dar măcar un petec de iarbă/pământ cât de cât decent. Ei bine, nu am găsit, peste tot era doar moss islandez, care se ondula atât de frumos, încât era imposibil să pui cortul pe el.

Așa că am luat decizia să ne montăm căsuța direct pe plaja

Djúpalónssandur, o plajă foarte vizitată în timpul zilei, dar pustie noaptea, bineînțeles, întrucât nu era absolut nimic în zonă (camping, hotel, market etc.), ci doar o parcare cu două toalete, la vreo 700m de plaja propriu-zisă.

Am fost discreți și am pus cortul un pic după ora 22:00, când chiar am rămas doar noi. Nu eram foarte încântați de situație, mai ales că în zonă nu se găsea apă potabilă, dar eram bucuroși că nu aveam motive să ne fie frică de animale sau, mai important, de oameni :))).

Eram în a 25-a zi în Islanda și încă nu văzuserăm aurora boreală. Știam că nu sunt șanse foarte mari, pentru că perioada în care se vede mai bine începe undeva prin septembrie, iar noi încă eram în august. Dar speram în continuare.

În noaptea aceea, după ce am admirat stelele, care chiar arătau într-un mare fel acolo, eram pregătiți să ne retragem înapoi în cort, când, deodată, o pată roz se așază pe cer și se colorează încet-încet în verde. Nici nu știam sigur ce vedeam, ne întrebam unul pe celălalt: “Oau! Oare asta e?”, “Da, cred că da. Eu zic că da. Nu?”.

Dacă s-ar fi oprit acolo am fi zis că am văzut ceva spectaculos, dar n-am fi avut curaj să credem că a fost chiar aurora boreală. Ei bine, după următoarele 10-15 minute eram convinși: “E aurora boreală! Yeeee! Doamne, cât de frumos poate să fie! E real? Vezi și tu același lucru?”.

Rachete de lumină verde șiroiau pe cer, iar noi ne învârteam în cerc cu capul pe spate și privirile țintă încercând să nu le scăpăm din ochi. Mai mult de atât nu pot să descriu. E magic și nu pot decât să sper că asta nu va rămâne singura noastră întâlnire cu aurora.

Am avut timp și să încercăm să o fotografiem. Nu ne-a ieșit prea bine, dar ceva-ceva se vede acolo:

Nu ne-am permis multe lucruri în Islanda care ne-ar fi plăcut, cum ar fi cățăratul pe ghețar, să zicem, dar chestia asta cu aurora e GRATIS și e fantastică! Trebuie doar să fii în locul potrivit la momentul potrivit. Partea bună e că nu sunt chiar așa puține locuri și nici chiar așa puține momente.

Aurora apare la coliziunea dintre particulele unor explozii solare cu atomii din atmosfera terestră. Adică exact ca un conflict care se lasă cu scântei. Doar că la propriu. Printre locurile recomandate ca fiind cele mai bune pentru admirat aurora boreală se află Alaska, Canada, țările scandinave, Islanda, Groenlanda și Rusia.

Teoretic ea e prezentă în tot timpul anului, dar sunt șanse mai mari să o vezi în sezonul de iarnă, când e mai mult întuneric. Noi am avut noroc de cer senin și am văzut-o și în august, pe la 2:00 – 3:00 noaptea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *