Despre statul cu degetul ridicat pe marginea drumului – autostopul în Islanda

Afară sunt un pic sub 10 grade, dar n-avem încotro, am stat deja 3 zile în Vik pe vreme cam morocănoasă, așa că e cazul să o luăm din loc. Imediat după ultima (și singura, parcă) benzinărie din oraș ne dăm jos rucsacurile, îi sprijinim unul de celălalt și ne punem pe ridicat mâna.

Nu e rău deloc, deja ne-am format o rutină: ghicim naționalitățile șoferilor, facem pariuri, zâmbim frumos când ajung mașinile în dreptul nostru (c-așa a citit Anton că se face la autostop), salutăm înapoi, numărăm câte mașini mai trec până ne ia cineva.

Numai că e cam nașpa vremea de data asta, nu doar că e frig, dar bate și vântul și cerul amenință cu ploi. Ne mai scoatem câte ceva de îmbrăcat din rucsac și mai băgăm o tură. Până la urmă, cineva oprește.

În Islanda am făcut mai mult autostop decât în tot restul vieții noastre. În tot restul vieții noastre însemnând de sub 10 ori, majoritatea în România, aproape mereu cu câțiva lei de benzină la final.

Așdar, autostopul e diferit în fiecare țară și e bine să te interesezi despre asta înainte dacă plănuiești să călătorești (și) așa. În Europa (și Statele Unite) în general nu se dau bani la autostop – ideea e că opresc să te ia șoferi care oricum merg în aceeași direcție ca și tine, deci nu îi costă nimic în plus.

Totuși, în unele zone e bine să te asiguri de la început că nu ți se va cere nimic la final ca să nu intri în situații neplăcute.

Nu pot să spun că mereu mi-a fost la îndemână să facem autostopul. De cele mai multe ori îmi era teamă să nu dăm peste cineva dubios, care ne-ar putea face rău în vreun fel. E adevărat că nu se întâmplă prea des, dar nici nu sunt temeri nefondate. Să faci autostopul implică câteva riscuri de genul ăsta.

De aceea e util să te informezi bine și să afli cât mai multe lucruri utile despre autostop. Din fericire, încă din 2006 există platforma hitchwiki, unde chiar sunt o mulțime de informații și sfaturi practice DOAR despre autostop.

Experiența noastră cu autostopul în Islanda

În Islanda a fost super ușor și frumos să facem autostopul, așa că îl recomandăm tuturor celor care nu merg acolo cu un mijloc de transport propriu. Iată de ce:

Islanda e o țară destul de micuță, deci distanțele între localități/atracții turistice nu sunt prea mari, așa că șoferii sunt înclinați să ia pe cineva la autostop pentru 20-50 de km.

Chiar dacă nu ai o foaie în mână cu locul în care vrei să ajungi (cum n-am avut nici noi), e destul de ușor de înțeles că vrei să ajungi în una din următoarele 1-2-3 localități (nu-s așa multe în Islanda).

Uneori chiar nu te poți baza pe transportul în comun din Islanda. Autobuzele circulă destul de rar, iar unele mai au și erori în program. Așa că dacă vrei să o iei din loc și mai ai 7h până la următorul bus, mai bine încerci autostopul.

Timpul de așteptare e mic (pe perioada verii, când e plin sezon, și în general pe drumurile principale). Ni s-a întâmplat să oprească mașini și după nici 5 minute, dar am avut și câteva (puține) dăți în care am stat cam 20 de minute și o singură dată cu un pic peste 40 de minute de așteptat.

Uneori începeam să mergem pe marginea drumului și mai ridicam mâna din mers. A funcționat și așa. *Timpul de așteptare depinde și de zona în care stai, perioada din zi și chiar și de vreme. Noi eram două persoane cu rucsacuri mari – sigur că trei persoane ar găsi mult mai greu autostop, iar una singură, mai ușor.

Majoritatea celor care opresc sunt fie turiști, fie localnici prietenoși, așa că toți vor să îți dea o mână de ajutor și eventual să mai stați la povești pe drum.

Făcând autostopul în Islanda am cunoscut o mulțime de oameni interesanți. Unii au fost extrem de drăguți și s-au chinuit să ne înghesuie rucsacurile în portbagaj, chiar dacă abia mai era loc, alții s-au abătut de la drumul lor cu 10 km ca să ne lase la camping, un cuplu de nemți ne-a dus în diverse locuri în care noi n-am fi avut cum să ajungem fără mașină personală and so on.

Am povestit despre viețile și țările noastre, zilele în Islanda, ce-am văzut, ce ne-a plăcut, cum ni s-a părut. La un drum mai lung am și moțăit un pic. Tipa care ne-a luat era o indoneziancă stabilită de 4 ani în Islanda, super amabilă și prietenoasă.

A văzut că ni se închid ochii și ne-a spus că putem dormi fără grijă, așa că la un moment dat ne-a furat peisajul. Chiar avem multe amintiri din Islanda doar de la autostop :))).

Totuși, e bine să nu presupunem că toți cei care opresc au chef de taclale, așa că dacă discuția nu înflorește natural, mai bine stăm cuminți în liniște până la destinație. Ni s-a întâmplat și asta, de vreo 2 ori doar ce-i drept – să ne ia persoane binevoitoare și dornice să ne ajute, dar fără chef de vorbă, pur și simplu.

De exemplu, cu un cuplu mai în vârstă nici nu prea ne înțelegeam în engleză, așa că am renunțat să mai încercăm și pentru că de data aceea eram în rulotă și nu înghesuiți pe bancheta din spate (ca de cele mai multe ori), ne-am petrecut timpul citind/scriind relaxați.

Concluzia mea e că Islanda e o țară numai bună pentru începători într-ale autostopului. Numai să ai și îmbrăcăminte adecvată pentru vreme rea. Nouă ne-a plăcut tare mult și cu siguranță o să mai călătorim așa, unde e cazul.

Ah, și cam așa arată uneori drumurile în Islanda:

Deci nu e tocmai neplăcut să stai pe marginea drumului cu degetul ridicat :)))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.