Criza refugiaților sirieni explicată prostălăilor

Cu toate că nu prea explică implicarea occidentalilor în războiul civil sirian, în care i-au susținut pe rebeli și pe ăia de la ISIS, e un material excelent de demonstrat că problema refugiaților e și o problemă europeană. Mai ales că Siria a fost parte a Europei pînă de curînd. N-au trecut nici o sută de ani de cînd Siria făcea parte „pentru totdeauna” din Franța colonialistă. Un foarte bun rezumat al problemelor din Siria se poate citi aici:

After the occupation of Damascus (26 Iulie 1920 n.m.), Millerand, the French prime minister, proclaimed that Syria henceforth would be held by France: “The whole of it, and forever.”

Aron S. Klieman, Foundation of British Policy in the Arab World: The Cairo Conference of 1921 (The Johns Hopkins University Press, 1970), 51

Asta ca să nu-mi mai încing tastele despre cum tot Orientul Mijlociu a fost împărțit la mișto de către antanta franco-britanică după terminarea primului război mondial, construind inutil puncte de conflict între populațiile din zonă. N-a lipsit mult să avem o Sirie contemporană mult mai aproape de Europa, că a existat și Tratatul de la Sevres, vreo trei ani, prin care turcii ar fi fost micșorați frustrant de mult. Dacă n-ar fi existat Mustafa Kemal, butoiul de pulbere balcanic nu ar fi putut fi dezamorsat prea curînd.

sursa: wikipedia.org

Criza siriană ne cam privește, ca europeni. Sau poate se oferă din nou francejii să stăpînească iar țara aia, o mai împart de vreo 5-6 ori, să facă bine să nu facă rău, apoi să se predea.

Viața n-are buton de rewind, să pot să șterg ce-am văzut la Eurovision

S-a mai terminat încă un ieurovizion fără ca România să cîștige concursul. Pe care chiar îl merita, doar că oculta muzicală europeană nu ne lasă să aducem acest minunat eveniment planetar la Craiova sau, mai rău, la Mamaia.

Sincer, eu n-am avut nervi să mă uit la toată floarea netalentată a muzicii continetale, e posibil să fi fost și ceva chestii care meritau ascultate. Am reușit, cu greu, să mă uit la lălăiala lui Voltaj și cum stăteam eu așa aproape să adorm, mă întrebam: oare ce vînzări au avut băieții ăștia cu cel mai recent album al lor? Habar n-am cum se numește, dar nu-mi închipui să mă întîlnesc cu cineva și să-mi zică foarte serios/surescitat „băi, mi-am cumpărat cel mai nou album Voltaj și e superpizdă! L-am ascultat de cinci ori deja și nu mă mai satur de el”.

Varianta absurdă la scenariul ăsta ar fi „am piratat albumul ăsta nou al lui Voltaj și e așa faaaain!”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.