Cum am promis, am scris și partea a II-a cu nebuniile care ni s-au întâmplat în Islanda:
1. Am văzut O MULȚIME de cascade
Cel puțin una în fiecare zi! Dacă până să mergem în Islanda cascadele nu ni se păreau cine știe ce (cum nici înainte de Apuseni nu ne atrăgeau peșterile), acolo ne entuziasmau toate și ne plăcea la nebunie să ne cățărăm cât mai aproape de ele.
Despre jurnalul de islanda partea I am scris aici
Limba islandeză nu m-a ajutat să le țin minte pe toate, dar o parte dintre ele sunt: Gullfoss, Skogafoss, Svartifoss, Seljalandsfoss și sora ei ascunsă printre stânci pe nume Gljufrafoss, Systrafoss, Öxarárfoss, Kirkjufellsfoss, Faxi, Foss a Sidu, Brúarfoss și mai sunt muuulte altele, și din categoria super cunoscute și din cele mici și anonime. O hartă cu toate cascadele din Islanda ar fi asta, însă nu garantez că e completă.
2. Ne-a sărit un om beat pe cort în toiul nopții
Asta ne-a enervat și speriat extrem de tare atunci. S-a întâmplat chiar în prima săptămână, iar cortul era casa noastră pentru următoarele 20 de zile – ca să înțelegeți de ce plângeam amândoi la 3 dimineața cu un băț de cort rupt în mână.
Totodată am și învățat multe din pățania asta. În primul rând, că ar fi trebuit să avem un patch impermeabil la noi (pentru ruptura din folia de ploaie) și per total un kit de reparare mai complex (lucru la care ne-am gândit înainte să plecăm, dar pur și simplu nu i-am acordat suficientă importanță și nu ne-am mai ocupat de asta…not gonna happen again for sure!).
Apoi am învățat că trebuie să fim mai atenți la ce se întâmplă în jurul nostru. În toate situațiile în care am fost suspicioși până acum am fost așa dintr-o obișnuință prostească, fără să fie măcar cazul.
Aici ar fi trebuit să observăm că e un camping foarte mare și că petrecerile de care ne spunea tipul de la recepție pot să rezulte în oameni beți care sar pe corturi (fie ele și departe de zona lor de interes) și pur și simplu să ne punem cortul portocaliu reflectorizant mai aproape de alte corturi și alte mașini, ca să nu fim o țintă sigură.
După asta ne-am întors în Reykjavik ca să ne reparăm cortul și deși am avut puține speranțe, în atelierul unui magazin cu articole sportive s-a găsit cineva de treabă care să ne ajute.
3. Am rămas o zi întreagă fără apă
În Islanda se găsește apă potabilă peste tot, MAI PUȚIN în Snaefellsness, pe coasta oceanului, pe o porțiune de vreo 20 km, parte din traseul nostru de 3 zile.
Sigur, știam asta și ar fi trebuit să ne facem rezerve, dar am calculat extrem de prost așa că în penultima zi de traseu acolo am împărțit un litru de apă, iar în ultima am mers pe uscat până seara când am ajuns la camping. Well, am supraviețuit, iar acum știm mai bine.
4. Am țipat la aurora boreală!!!!! (nu cu răutate, doar cu oaaaaaaaau, mamăăăăă etc.)
Pentru prima dată și să sperăm că nu și pentru ultima. Despre experiența noastră sub cer fantastic cu lumini roz și verzi am scris aici.
5. Am mers 3 zile prin munți vulcanici
Laugavegur este cel mai cunoscut traseu montan din Islanda, dar cu toate astea nu ni s-a părut aglomerat. Am ajuns în Landmannalaugar după 4 ore de mers cu un autobuz special pentru terenul de acolo – cu roțile lui gigantice ne-a traversat nenumărate râuri și ne-a zguduit constant, dar ce se vedea pe geam era prea fascinant ca să ne pese că ne săreau fundurile de pe scaun la fiecare 5 minute.
Acolo am pus cortul într-un camping izolat, chiar între munți, și a doua zi am început traseul Laugavegur pe care l-am încheiat, 3 zile mai târziu, în Torsmork.
În prima zi ne-a plouat continuu, am pus cortul pe ploaie torențială și pe pământ negru și lipicios care s-a prins de toate hainele impermeabile, prin care până la urmă a trecut și ploaia…Mâinile ne erau deja înghețate așa că a durat de trei ori mai mult să prindem clemele cortului de bețe pentru că efectiv nu ne mai simțeam degetele. La doar câțiva metri de noi era zăpadă.
În cort ne-a luat ceva timp să ne organizăm. Aveam multe lucruri ude și murdare și tot ce ne doream era să ne uscăm și să mâncăm cât mai repede.
Am șters apa din cort cu șervețele și cu o lavetă de bucătărie (care l-a făcut pe Anton să râdă atunci când am pus-o în bagaj, haha, ghiciți când s-a convins că e o idee bună :P), am întins două sfori în X pe care am atârnat hainele mai ușoare, ne-am afundat în sacii noștri călduroși de dormit (cea mai bună investiție) și am devorat împreună o porție dublă de couscous. După un mic inventar am concluzionat că nu stăm așa rău.
În următoarele 2 zile am avut de traversat multe râuri, dar măcar nu a trebuit să o facem pe ploaie. Pe măsură ce ne apropiam de finalul traseului munții se colorau în verde crud și aveai senzația că tocmai ai părăsit deșertul, iar toată natura din față e prilej de bucurie și țopăială.
Well, mai multă bucurie interioară că pentru țopăială ne cam ardeau tălpile după atâția kilometri.
6. Am admirat ghețari și lagune glaciare
Ghețarii Vatnajökull, Snaefellsjökull și Mýrdalsjökull și lagunele Fjallsárlón și Jökulsárlón – unde am văzut foci bălăcindu-se la apus și spectacol de artificii la miezul nopții (e organizat anual de echipele islandeze de intervenție și salvare pentru a strânge fonduri).
De la Jökulsárlón am trecut strada (efectiv) și-am ținut diamante în mână pe Diamond Beach.
Te-ar putea interesa și: Excursia mea din Amsterdam
7. Ne-am tras ședință foto profi
Ultima zi în Islanda ne-am petrecut-o cu Michael, fotograful canadian care ne-a pozat prin Reykjavik și alte câteva locuri din peninsula Reykjanes – am povestit aici. Seara am stat în campingul nostru mult iubit din Reykjavik, în gălăgia dulce de limbi amestecate din sala de mese.
Ne mai ridicam din când în când să mergem alături la bucătărie, să ne facem un ceai sau o ciocolată caldă sau să fugim repede prin frig până la baie și înapoi.
Nu prea ne dădeam duși în cort la culcare pentru că, deși ne făceam planuri pentru următoarele 3 zile în Oslo, adevărul e că nu prea aveam chef să plecăm din Islanda și deja ne cuprindea dorul de tot ce trăiserăm până atunci.
Acestea fiind scrise, I MISS YOU, ICELAND!!!!!!!!!! :(((