TENSIUNE MAXIMA la granita Romaniei ! AMENINTAREA ESTE REALA-ANUNT la cel mai inalt nivel

TENSIUNE MAXIMA la granita Romaniei ! AMENINTAREA ESTE REALA-ANUNT la cel mai inalt nivel

Frank Rose: „Există ameninţări reale la adresa flancului sudic al NATO”

Statele Unite şi NATO trebuie să fie vigilente în Europa de Est, inclusiv în zona Mării Negre, pentru a contracara acţiunile Rusiei, care încearcă subminarea sistemului de securitate euroatlantic, afirmă, într-un interviu Frank A. Rose, asistent al secretarului de Stat american.

Chiar dacă mandatul său se încheie odată cu venirea la Casa Albă a noului preşedinte Donald Trump, Rose, cel care a reprezentat SUA la negocierile cu România privind instalarea scutului antirachetă de la Deveselu, consideră că nu se pune problema ca SUA să îşi schimbe atitudinea faţă de aliaţii săi, în încercarea de a normaliza relaţiile cu Rusia: „Indiferent de administraţie, democrată sau republicană, eu, personal, nu văd ca Statele Unite să îşi renege angajamentele faţă de aliatul nostru. Acesta este primul aspect. În al doilea rând, a existat o puternică susţinere bipartită pentru sistemul european de apărare antirachetă; în ultimii şase ani, am avut o Cameră a Reprezentanţilor majoritar republicană, iar ei au finanţat în totalitate instalarea sistemelor Aegis de uz terestru la baza din România, astfel că mă aştept ca acest proiect să continue”.

Alianţa Nord-Atlantică trebuie să fie vigilentă în Europa de Est, inclusiv în regiunea Mării Negre, pentru a contracara acţiunile Rusiei, afirmă Frank A. Rose, asistent al secretarului de Stat american responsabil de Controlul armamentului, Verificare şi Conformare, într-un interviu acordat agenţiei MEDIAFAX, subliniind că toate administraţiile de la Washinton au vrut şi vor în continuare să aibă relaţii amicale cu Moscova, dar că “problema este Rusia”.

De asemenea, Frank A. Rose a explicat că România beneficiază de sprijin politic unanim în Statele Unite, fiind considerată un partener important, care depăşeşte aşteptările. În altă ordine de idei, Frank A. Rose a enumerat noi tipuri de ameninţări la adresa securităţii internaţionale şi a recomandat Administraţiei Donald Trump să dialogheze cu Rusia şi China pentru evitarea neînţelegerilor în domeniul apărării nucleare şi strategice.

Iata interviul integral:

Care sunt riscurile de securitate în regiunea Mării Negre?

Frank A. Rose: Îmi voi prefaţa răspunsul spunând că eu nu sunt oficialul american responsabil de situaţia de securitate în zona Mării Negre; această sarcină este atribuită, la Departamentul de Stat, colegei mele, secretarul de Stat asistent Victoria Nuland. Dar pot spune că Marea Neagră este o zonă de o reală importanţă pentru Statele Unite şi pentru aliaţii noştri; în plus, începând cu summitul NATO de la Varşovia, am observat o serie de iniţiative menite să consolideze securitatea aliaţilor noştri de pe flancul estic, inclusiv în regiunea Mării Negre. Aş spune că una dintre cele mai mari preocupări pe care le avem în această zonă este Rusia, după ocuparea ilegală a Crimeei şi în contextul exerciţiilor militare. Prin urmare, trebuie să fim vigilenţi şi, sincer, cred că facem ceea ce trebuie pentru a răspunde ameninţărilor ruse în această regiune.

România găzduieşte elemente ale sistemului antirachetă NATO. Există vreo posibilitate ca Administraţia Donald Trump să anuleze acest proiect pentru a face pe placul Rusiei?

Din păcate, nu pot vorbi în numele Administraţiei Trump, dar ceea ce aş spune este: în primul rând, există ameninţări reale şi evolutive la adresa flancului sudic al NATO; una dintre cele mai mari ameninţări sunt activităţile continue ale Iranului de a dezvolta, a testa şi a instala sisteme de rachete balistice; chiar dacă acordul nuclear iranian a reuşit să frâneze programul nuclear iranian, programul balistic continuă; prin urmare, pentru a putea răspunde acestei ameninţări, Alianţa Nord-Atlantică trebuie să instaleze sisteme antibalistice eficiente. După cum ştiţi, la summitul desfăşurat la Varşovia în iulie, NATO a declarat operaţională faza iniţială a sistemului de apărare antirachetă, iar aceasta este o contribuţie naţională a Statelor Unite, având un rol important în acest sistem; indiferent de administraţie, democrată sau republicană, eu, personal, nu văd ca Statele Unite să îşi renege angajamentele faţă de aliatul nostru. Acesta este primul aspect. În al doilea rând, a existat o puternică susţinere bipartită pentru sistemul european de apărare antirachetă; în ultimii şase ani, am avut o Cameră a Reprezentanţilor majoritar republicană, iar ei au finanţat în totalitate instalarea sistemelor Aegis de uz terestru la baza din România, astfel că mă aştept ca acest proiect să continue. În al treilea rând, acest sistem nu vizează Rusia; elementele antirachetă ale SUA şi NATO sunt îndreptate împotriva unor ameninţări din afara zonei euroatlantice, mai precis suntem preocupaţi, aşa cum am menţionat anterior, de capacităţile balistice ale Iranului; sistemele de apărare antibalistică ale NATO şi ale Statelor Unite nu sunt îndreptate împotriva Rusiei, nici nu au capacitatea tehnică de a submina capabilităţile strategice de disuasiune ale Rusiei.

Cum este percepută România la Washington? Este România un partener credibil şi un pol de securitate în sud-estul Europei, în contextul poziţiilor proruse din ţări învecinate?

Ceea ce aş spune este că eu cred că percepţia la Washington, percepţia bipartită la Washington este că România este un partener de securitate care depăşeşte aşteptările; în afară de găzduirea instalaţiilor antibalistice pentru susţinerea sistemului NATO de apărare antirachetă, (România – n.red.) este implicată activ în operaţiunile din Afganistan de peste un deceniu. Am avut plăcerea de a rosti un discurs cu ocazia Zilei Naţionale a României, la Washington; în afară de mine, au fost doi membri republicani ai Congresului care, în discursurile lor, au exprimat admiraţie pentru rolul important pe care îl joacă România pentru securitatea reciprocă şi din care decurge susţinerea în Congres, atât din partea democraţilor, cât şi a republicanilor, pentru relaţia SUA-România. De aceea, cred că este corect să spun: considerăm România un partener serios de securitate şi, sincer vorbind, dovezile în acest sens sunt foarte, foarte clare, indiferent că este vorba de găzduirea elementelor antirachetă, aici, în ţara dumneavoastră, sau de trimiterea de trupe în Afganistan ori în alte regiuni ale lumii.

Care ar fi riscurile pentru Europa de Est în cazul în care Administraţia Donald Trump ar avea relaţii mai bune cu Rusia şi ar reduce angajamentele în cadrul NATO?

Din nou, nu pot vorbi în numele Administraţiei Donald Trump; dar pot spune următorul lucru: cred că toate administraţiile SUA din ultimii peste 20 de ani au încercat să aibă relaţii amicale cu Rusia; problema este Rusia. Iar atât timp cât Rusia continuă să submineze sistemul de securitate euroatlantic, cred că trebuie să fie conştientă că în Statele Unite există o puternică susţinere bipartită pentru protejarea sistemului euroatlantic. Prin urmare, chiar nu pot face comentarii despre ce urmează să facă Administraţia Trump, dar speranţa mea puternică este că va continua abordarea bipartită a politicii externe a SUA din ultimii 60-70 de ani în privinţa intereselor de securitate pe care le avem aici, în Europa. Aşteptăm să vedem. Dar, dacă urmărim numirile în funcţii, generalul James Mattis va fi noul secretar al Apărării; el are o experienţă îndelungată în colaborarea cu parteneri din toată lumea.

Aţi vorbit recent despre noi tipuri de ameninţări, în spaţiul cosmic, în spaţiul cibernetic şi asupra cablurilor submarine de telecomunicaţii. Care sunt potenţialii adversari în aceste zone?

Mă bucur că aţi citit discursul meu, căci aceasta era tema ultimului discurs. Aş spune următorul lucru: potenţialii noştri adversari, printre care se numără Rusia şi China, dar sunt şi alţii, au urmărit de câteva decenii modul operaţiunilor militare ale Statelor Unite şi aliaţilor. Mai precis, ei înţeleg că Statele Unite şi aliaţii depind de fluxurile de informaţii pentru activarea capabilităţilor militare. Iar perspectiva lor este că, dacă pot opri fluxurile de informaţii, pot obţine un avantaj împotriva Statelor Unite şi a aliaţilor noştri. Asta în primul rând. În al doilea rând, iar aceasta este ideea pe care voiam să o transmit de fapt în acel discurs, aceste capabilităţi nu pot fi privite separat. Toate sunt interconectate. Aşa cum am spus în acel discurs, vastele sisteme din spaţiu sunt foarte vulnerabile la atacuri cibernetice. Am menţionat în discurs că acum câţiva ani a fost o situaţie în care un atac cibernetic a vizat patru sateliţi meteorologici americani. Prin urmare, ideea este că nu putem privi provocările de securitate emergente ca fiind elemente separate; de fapt, sunt integrate; iar noi trebuie să ne asigurăm că, în perspectivă, vom privi aceste provocări de securitate emergente într-o manieră integrată. Acestea sunt ideile pe care am vrut să le evoc înainte de încheierea mandatului; voi fi în funcţie până la jumătatea lunii ianuarie, astfel că am vrut să semnalez aceste lucruri, nu doar pentru instituţiile guvernamentale din SUA şi din ţările aliate, ci şi pentru public şi pentru comunitatea institutelor de analiză, dat fiind că acesta este un domeniu în care este necesar să acordăm mai multă atenţie.

Ce aţi recomanda viitoarei Administraţii din SUA în privinţa relaţiilor cu Rusia şi China?

În pofida disensiunilor cu Rusia şi China – şi avem multe disensiuni cu Rusia şi China, iar eu am criticat de multe ori în mod public ambele ţări – este în interesul nostru să prevenim situaţiile de percepţie greşită şi incidentele care pot induce în eroare cu Rusia şi China, mai ales în domeniul capabilităţilor nucleare şi strategice; şi există anumite lucruri pe care le-aş recomanda: în primul rând, ar trebui să avem discuţii pe tema stabilităţii strategice atât cu Rusia, cât şi cu China; obiectivul acestor discuţii ar fi evitarea situaţiilor de percepţie greşită şi a incidentelor care pot induce în eroare; de asemenea, ar trebui să analizăm posibilitatea eforturilor de reducere a riscului nuclear, posibil prin prelungirea Noului Tratat START (Tratatul pentru Reducerea Armelor Strategice). De exemplu, în pofida tuturor problemelor existente în relaţiile dintre SUA şi Rusia, implementarea Noului Tratat pentru Reducerea Armelor Strategice, a Noului START, continuă. Iar cel mai important lucru despre acest Tratat nu este reducerea numărului armelor nucleare; acest lucru este important, dar nu cel mai important; cel mai important lucru sunt mecanismele de efectuare a inspecţiilor pe teren, schimbul de notificări despre mişcarea forţelor strategice; de la intrarea în vigoare a Tratatului, în anul 2011, am efectuat peste 12.000 de notificări, iar după reuniunea Comisiei consultative bilaterale, grupul creat prin Tratat pentru aplicarea măsurilor, întâlnirile continuă, sunt continuate activităţile de implementare a măsurilor. Obiectivul principal este reducerea riscurilor nucleare; iar eu cred că aceasta într-adevăr trebuie să fie prioritatea viitoarei Administraţii, atât în relaţia cu Rusia, cât şi cu China. Până acum, dialogul nostru a fost mult mai solid cu Rusia. Unul dintre lucrurile pe care eu am încercat să le fac în calitatea de asistent al secretarului de Stat a fost îmbunătăţirea dialogului cu China în sfera capacităţilor strategice; spre exemplu, am prezidat prima reuniune cu China în domeniul securităţii spaţiale, în mai 2016. Vom organiza o nouă reuniune cu China pe teme de securitate, la Beijing, înainte de sfârşitul acestui an. Acestea ar fi principalele recomandări pe care le fac.

Asistentul secretarului de Stat american responsabil de Controlul armamentului, Verificare şi Conformare a efectuat, în perioada 12-16 decembrie, vizite oficiale în România, Belgia, Franţa şi Marea Britanie. Pe 12 decembrie, Frank Rose s-a aflat în vizită oficială la Bucureşti, unde s-a întâlnit cu reprezentanţi ai Preşedinţiei României, ai Ministerului de Externe şi Ministerului Apărării.


loading...

Adauga si tu un comentariu!

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.