ONG-urile românești sînt pilaf
Sînt aproape zero ca valoare. Există în măsura în care trebuie să existe ceva în planul ăsta al societății. Ăștia de la ONG-urile care bat spre viața politică și-au arătat valoarea odată cu audierea Cristinei Guseth pentru portofoliul de la Justiție. Cam asta e valoarea oengiștilor cînd e vorba să se arunce în viața politică. Mai jenant e că tanti asta, prietenă cu Monica Macovei, a fost pusă la pămînt de niște politicieni care-s cel puțin detestabili: mazăfacăr Nicolicea, pufuletele Șerban Nicolae sau miruitoarea Jipa.
Consilierii lui Cioloș și ai politicienilor români
Ca aproape toți politicienii din ultimii 26 ani, Cioloș pare că s-a înconjurat de consilieri incompetento-autiști, asta dacă nu cumva sînt „bineintenționați” să-l belească înainte de a se obișnui și el cu biroul de la Palatul Victoria. Nu știu cum i-a ales, de către cine i-au fost recomandați, pentru că mi-e greu de crezut că omul a venit cu consilierii săi direct de la Bruxelles pentru a face un guvern în România. La un moment dat, în perioada dintre demisia lui Ponta și nominalizarea lui Iohannis, cineva i-a avansat niște indivizi care să-l consilieze în încropirea unui cabinet de specialiști care să nu pară prea legați de partidele politice. Și au făcut-o vizibil prost, mai ales în punctele esențiale. Chiar dacă tind să cred că nu au avut cele mai bune intenții, cred că valoarea consilierilor cu care se înconjoară vîrfurile politicii românești este extrem de slabă.
Discursurile lui Iohannis sînt extrem de plate și nu transmit nici o emoție. Chiar dacă președintele este un comunicator mai slab decît un buștean proaspăt tăiat din pădure, cred că dacă ar beneficia de niște discursuri scrise măcar bine, n-ar mai suferi atît la capitolul imagine. Dar, pînă la urmă, șeful cancelariei prezidențiale este sforăilă Mihalache. Deci n-ai ce să le ceri ăstora mai mult.
Mai este cazul Victor Ponta și consilierul Mirel Palada, care-i cel mai bun exemplu. Îl știam din online înainte de numirea sa la Palatul Victoria și credeam că ar putea să-l cizeleze puțin pe Ponta, poate să-i mai estompeze imaginea de bișnițar politic cu care ne-a obișnuit de cînd a preluat șefia PSD-ului. Ei, nu s-a întîmplat chestia asta. Însuși Mirel Palada s-a transformat într-un consilier politic și purtător de cuvînt bișnițar pe nume Pirel Malada. Cred că n-o să-și mai curețe imaginea de balastul acumulat în ultimii 2 ani de politicăreală, chiar dacă pe blogul personal și-a mai redus nivelul de isterie.
Traian Băsescu nu prea a avut consilieri de care să asculte, el făcea ce-l tăia capul. Și i-a mers o bună perioadă de timp, dar pînă la urmă tot asta l-a îngropat. Că n-a avut pe nimeni competent să-i ia paharul din mînă la timp și să-l trimită la culcare la momentul potrivit. S-a îngropat împreună cu partidul care, în 2008, devenise cel mai important pe scena politică românească. Acum se joacă în nisip cu partidulețul său de buzunar, lăsat amanet de penala Udrea (cu dosare penale voiam să zic).
Ce voiam să zic? Ah, da. Că politica românească e în mare suferință pe partea de consiliere și consultanță. Și ca un făcut, ăia care degajă un aer competent cînd sînt în afara cercului politic, imediat cum intră-n joc se transformă-n cocalari infecți care amenință cu bătaia pe toți ăia care nu le împărtășesc opiniile. Sau fac precum duduia Guseth, care și-a simțit orgoliul atît de gîdilat încît n-a mai luat în seamă că nu are competențele necesare să țină măcar o discuție pe subiect cu niște parlamentari gorilieni. Ceea ce mă duce la concluzia că sîntem o țară de yesmeni fomiști.